Teorie sau practică?

Caut la întâmplare, pe internet, sintagma “fără bani”. Google. Pe lângă știri despre cum guvernul, ori vreo altă instituție de stat, a rămas în imposibilitate de plată, sau despre cum se fură banii virtuali, găsesc tot soiul de sfaturi care-mi propun tehnici de a face câștiguri on-line. Multe dintre ele îmi arată metode posibile de valorificare a unui blog: http://www.tudormateescu.ro/cum-sa-castigi-bani-din-blog-un-ghid-complet/. Citesc și îmi zic… “Cum, oare, aș putea să-mi doresc să fac bani dintr-un blog care-și propune din start ideea contrară?!”.
Merg mai departe cu căutarea. Mă opresc asupra altei pagini, care îmi oferă o poveste de viață asemănătoare cu una trăită personal: http://deceblog.net/2009/01/teama-de-bani/. Sub titlul “Teama de bani” omul își exprimă de fapt nesiguranța, la nivel psihologic, pe care i-o creează lipsa banilor, oferind un exemplu cât se poate de comun – fumatul – ca dependență psihică ce trebuie întreținută, evident, cu bani. Din experiența personală spun însă, că în momentul în care frigiderul îți este complet gol, iar tu nu ai niciun ban în buzunar pentru a-ți lua ceva de mâncare, întreaga nevoie de a fuma o țigară, simțită până atunci acut în creier, dispare, lăsând locul uneia fiziologice – foamea. Și da, banii, provoacă frustrări la nivel mental, o teamă de a nu mai avea bani, cum scrie chiar omul în cauză, în măsura în care de la vârsta la care începem să conștientizăm lumea exterioară nouă, societatea ne predă conștiincios practica banului ca unic mijloc al existenței noastre.
Găsesc pe un blog un articol, care, sub titlul “Egalitarism și creativitate”, relatează povestea unor inventatori sau oameni de creație ce nu și-au orientat produsul creierului și spiritului propriu către cauze preponderent materiale, ci spre dorința de a fi puse în slujba oamenilor: http://downshiftingromania.blogspot.com/2009/11/egalitarism-si-creativitate.html. Rețin cu putere de exemplu numele lui Christopher Latham Sholes, inventatorul mașinii de scris și, implicit al tastaturii QWERTY. “Pianul literelor” ale cărui taste erau manufacturate inițial din fildeș, a putut fi oferit ca unealtă, omenirii, fără ca cel ce a avut acest vis să aibe vreo motivație financiară. Dincolo de aceste exemple, blog-ul, intitulat “Fericire fără bani” este o critică documentată la adresa consumerismului, propunând în schimb egalitarismul, ca și concept al progresului și creativității umane.
Descopăr, în fine, povestea unui britanic, Mark Boyle, fost om de afaceri, care timp de un an a trăit fără niciun ban. Pe scurt, omul a vândut tot ce agonisise în timpul cât a făcut parte din sistemul financiar, și-a cumpărat o rulotă și o bucată de pământ la marginea orașului Bristol, unde a început să cultive tot ceea ce avea nevoie pentru un trai: http://www.mirror.co.uk/news/top-stories/2009/11/25/meet-the-man-who-lived-on-no-cash-for-a-year-115875-21847674/. Ulterior propriei sale experiențe, a creeat o comunitate bazată pe noțiunea de “freeganism”, de fapt un anti-consumerism care aduce la zi o filosofie de viață, o alternativă a societății de consum, propunând în locul materialismului valori spirituale sau materiale precum generozitatea ori liberul schimb de produse și servicii: http://www.justfortheloveofit.org/blog-1125~how-do-you-see-money.
Am ales doar aceste câteva exemple, dintre nenumăratele care au rezultat căutării mele, fiindcă sunt, dincolo de teorie, întrebări și experiențe firești ale unor oameni.
M-am hotărât să dau naștere acestui blog, și să îl intitulez “fără-bani”, pentru a completa, prin propriile mele trăiri și căutări, o alternativă de viață, mai mult decât o ipoteză, extins conștientizată deja la nivelul planetei. Aceea de a încerca un mod de a trăi liber, neangrenat în sistemul economiei globale și globalizate, cea care acum este bazată exclusiv pe impunerea valorii de consumism, și dincolo de sclavia legiferată de bănci prin intermediul cărților de credit și al dobânzilor. Am făcut parte din acest sistem, în manieră activă, fiind în trecut un angajat al cărui scop unic de a merge la serviciu era ziua de plată iar mai apoi, încercând o afacere care s-a dovedit a nu fi compatibilă cu crezul de la care am pornit. Mi-am dat seama că scopul vieții mele nu este acela de a fi nevoit să mă lupt pentru subzistență, fiind obligat de către societatea actuală să mă încadrez într-o muncă, indiferent dacă aceasta îmi aduce sau nu o satisfacție. Cred că reușita unei munci depuse nu constă într-o recompensă materializată în bani, cât într-o bucurie de natură spirituală, aceea de a-mi vedea finalizat produsul implicării mele sufletești și fizice, în scopul de a-l putea oferi cu generozitate celor care au reală nevoie de el. Mă întreba cineva, mai deunăzi, ce m-aș face dacă aș vedea vreuna dintre poveștile scrise de mine pe blog, folosită de altcineva, asumându-și originalitatea ideii sau textului. I-am răspuns că ideile sunt menite să circule liber, ele nu îmi aparțin cu vreun drept de autor, chiar dacă eu sunt cel care le concretizează prin cuvinte, într-un text. La fel cum mă inspir, la rându-mi, din circulația mare de idei ale cărților, mă bucur, o dată ce acestea au fost trecute prin sita imaginației mele, când le văd preluate de către alții ca unelte pentru propria lor creativitate.
Revenind la tema blog-ului meu, mi-am propus să împărtășesc în scris celor interesați, subiecte ale vieții și gândirii mele cotidiene, în contextul în care am adoptat o altfel de viziune asupra traiului și trăirilor, comparativ cu cea pe care societatea și sistemul financiar mi-o impune ca standard. Nu pot spune că am eliminat complet banii ca și etalon de schimb pentru a-mi asigura cele necesare. Ar fi o minciună. Încerc însă a mă rezuma la strictul necesar care îmi trebuie pentru menținerea unei vieți în limite umane, adaptate secolului prezent. Îmi propun să elimin tot ceea ce nu reprezintă o “unealtă” de care să mă servesc pentru a-mi procura hrana materială și pe cea spirituală. Singurul lux pe care mi-l ofer este acela al bucuriei ființei mele atunci când conștientizez că pot deveni liber, începând să mă distanțez fată de sistemul care îmi oferă, ca unică variantă, înrobirea. Este un lux al calității spirituale, în ciuda cantității materiale induse publicitar acolo unde se află posibil golul sufletesc. Îmi construiesc un sistem în care pun în practică valori proprii, dincolo de cele social și economic impuse.
Teoria pe care mi-o notez pe acest blog este, în primul rând, o practică.