Loredana. E o curvă. A fost. Zice că acum s-a lăsat din obicei. Am cunoscut-o într-o noapte de beție, când s-a apropiat de mine fără nicio altă intenție decât aceea de a-mi povesti viața și a-și ușura amarul din suflet. O văzusem stând la bar, mai devreme, și comandând shot-uri. Mi-am zis… “Uite, fata aia vrea să uite de ceva!”. Ora 4.00 spre 5.00, de dimineață. Toată lumea e deja obosită de dans și de prea mult alcool. Se apropie de mine… “Ce faci, ești bine?”. Îi zic că da și, cum nu aveam companie, o invit să se așeze lângă mine. “Sunt Loredana, să mă ierți, sunt cam beată”. Începe să îmi povestească cum a ajuns acolo împreună cu prietenele ei, care au plecat la o altă petrecere, ea rămânând singură să se îmbete. Îmi atinge mâna și îmi spune printre sughițuri… “Știi, eu sunt fată de oraș. Acum sunt cuminte, am un iubit”. Nu îi cerusem să se destăinuie dar, mă gândesc că dacă tot a început, să o las. “Câți ani îmi dai? Stai, nu-mi zice! Am 22, peste trei luni, împlinesc 23. Oh, futu-i viața mă-sii de viață!”. Îi apuc și eu mâna în chip de consolare și o întreb, uitându-mă în ochii ei, ce are pe suflet. Atunci începe năvala de sentimente… “Uite, părinții mei nu au bani. Am fost la școală ca tot omu’, am învățat ceva, da’ m-am plictisit. Ce dracu’, să mă apuc acum să fac vreo carieră, când n-am de niciunele? Așa că m-am gândit să-mi folosesc pizda, că tot arăt bine. Îs încă tânără, nu?”. Mă uit la ea, o privesc. Picioare, sâni, brunetă, ochi de un căprui care în lumina aceea băteau spre verde, buze cărnoase, ce mai… Un animal pur-sânge! “Mda, arăți!”, îi zic înghițind ușor în gol. Gata, ne-am împrietenit. Comandăm ospătăriței punk, care abia se mai mișca printre mese fără să se împiedice, niște shot-uri. Conversația începe să se lege cu ochi sticloși și respirație puțind a tărie. Începe să îmi povestească cum, după ce a terminat liceul, a întâlnit o verișoară mai mare decât ea cu vreo trei-patru ani. I-a zis “Fată, ești proastă, stai așa la mila lumii? Vino cu mine să faci niște bani dracu’, să tragi niște țoale pe tine! Nu vezi cât de săracă ești?!”. Și Loredana s-a dus. A ajuns mai întâi într-un apartament unde, chipurile, era o agenție de casting. Acolo i s-au făcut niște poze, cele mai multe dezbrăcată, pentru un așa zis “book” de prezentare. Spera să ajungă fotomodel. După nici câteva zile au sunat-o, zicându-i că s-a ivit un contract. S-a bucurat! Trebuia să meargă la munte, la Sinaia, în compania unui șmecher grec care să îi înlesnească un contract, să pozeze în nu stiu ce vestimentații, pentru o revistă. Țeapă. Au ajuns în camera de hotel, grecul îi spune să se dezbrace, iar apoi să o violeze pe toate părțile. Ea se lasă murdărită, cu o scârbă interioară afișată în tăcerea privirii. La sfârșit, bărbatul se îmbracă și îi lasă pe pat 300 de euro... “Ești bună de pulă fă, ne mai vedem!”. Făcea de acum parte dintr-o rețea de escorte. “În adâncul sufletului bănuiam în ce mă băgasem, dar parcă nu voiam să recunosc asta. Totuși, primii mei bănuți m-au bucurat”. Îmi vorbește de bani. Despre felul în care trebuia să îi dea jumătate din câștig, comision, agenției care o trimitea saptămânal să însoțească tot felul de clienți, marea lor majoritate străini. “Nu mă puteam plânge. Făceam bani, aveam tot ce-mi trebuie. Îi dădeam pe haine, pe chirie, că m-am mutat de la ai mei într-o garsonieră în Romană, iar de restul, îmi luam prafuri. Coca. Era singura care mă putea ține pe o linie de plutire”. Timp de vreo două-trei shot-uri și o bere, Loredana îmi povestește istoria vieții ei iar eu o ascult cuminte, încercând să o înțeleg, de parcă ar fi fost o foarte bună prietenă. Bea. Continuă să bea, și parcă nu se mai oprește. Țin minte că la un moment dat i-am zis ceva de genul… “Alcoolul îți anesteziază frigul din carne și amintirile singurătății dar ai grijă, nu-i cere să te ridice la cer, pentru că atunci te îngroapă sub pământ”. Habar n-am cum mi-a venit pe limbă exprimarea dar, probabil, simțeam într-un fel aceeași suferință cu a ei. Am stat împreună în acea noapte, până la sfârșitul programului când, beată criță, mi-a zis… “Eu cu tine m-aș fute fără niciun ban să știi… Uite așa, doar că ai stat să mă asculti. Hai lasă-mă să-ți dau și eu ceva bun!”. N-aveam chef de sex, așa că am refuzat-o și i-am chemat un taxi. De atunci am mai revăzut-o la câteva petreceri, când venise însoțită de prietenele ei, dar n-am mai apucat să stăm de vorbă, așa cum o făcusem în acea noapte. Ne salutam de la distanță și atât. O vreme nu a mai trecut pe la bar. Se făcuse ceva timp de când o cunoscusem, parcă mai mult de șase luni. Într-o zi, era după-amiază, mă îndreptam spre bar grăbindu-mă să mă văd cu niște clienți. Intrând pe Lipscani o zăresc pe fată cum mergea, abătută, pe celălalt trotuar. O strig… “Loredana, ce-i cu tine? Nu te-am mai văzut de ceva vreme…”. Se apropie, mă sărută pe obraz și începe să-mi spună… “Știi, tot ce îmi doream eu în viață era să am niște țoale mai de doamne-ajută și câțiva bani de cheltuială. N-am vrut nici mașini, nici case, nici averi. Am terminat-o cu trotuaru’ și am cunoscut un băiat. Mafiot omu’. Țigan, da' spălat. Îi plăcea de mine, și mi-am zis… Ce dracu’, decât să mă fut pe bani cu toți străinii, mai bine mi-o trag cu unu’ singur, și gata! Nu-l iubeam, cum să-l iubesc? Da-mi plăcea că-mi făcea toate poftele. I-am zis că vreau un salon de cosmetică și mi-a găsit urgent un spațiu la Răzoare. Făceam vacanțe la mare, la Mamaia, și în fiecare weekend mă scotea la cele mai fine restaurante. Mă simțeam și eu, în sfârșit, femeie! Într-o zi am întâlnit un băiat, Florin îl chema. Ospătar. Mi-a cam plăcut de el, ce să zic… Am ajuns să ne ardem în joacă și eu m-am îndrăgostit. Lulea! Azi așa, mâine așa, și am început să fim nedespărțiți. Între timp, țiganu’ meu a intrat la bănuieli. Și uite cum ne-a prins el pe amândoi și, din gelozie, lu’ Florin i-a tăiat limba, de săracu’ n-o să mai poată vorbi niciodată. Iar pe mine m-a băgat în spital, și o lună am stat la aparate”. A sfârșit prin a-mi spune că acum s-a întors la “sponsorul” ei, că are tot ce îi trebuie ...bani, salon, haine... însă îi lipsește ceva: dragostea. Îi zic să aibe grijă și îmi iau la revedere de la ea, grăbindu-mă și sperând că nu mă voi mai întâlni vreodată cu durerea ce-i apasă sufletul. Mă gândesc… “O dată ce intri rob, toată viața vei rămâne în robie!”
foto: captură din filmul "Une femme est une femme" regia Jean-Luc Godard
