La firul ierbii

Iarba proaspăt tunsă din parc m-a dus cu gândul la terenul de fotbal. La fotbaliști. Sunt oameni născuți aparent liberi. Cu frăgezimea minții aleg a-și șlefui un talent nativ pe care, la maturizarea trupui, urmează a și-l vinde spectacolului. Sunt luptători antrenați de autoritatea banului care rulează circ pe ecranul vieții unor minți ce nu au educația și nici intuiția să vadă ce se petrece dincolo de cortină. În trecut erau gladiatorii. Înzestrați de la natură cu puteri fizice deosebite, își puneau în pericol viața materială, luptând pentru a-și câștiga libertatea.
Dar fotbalistule, toreadorule, gladiator al secolului XXI, oare chiar vei fi vreodată liber de contract, așa cum erai pe maidanul copilăriei tale?
Aperi în arenă culorile clubului a cărui proprietate socială ești. Încerci să fii cel mai bun, să îți autodepășești limitele fizice luptând pentru a înscrie cât mai des golul victoriei în poarta adversă. Îți creezi o imagine în care se investesc dolari numai în scopul de a fi remarcat de către un alt club, ale cărui interese financiare decid că ești apt pentru a le spori veniturile. Ești mijlocașul unei afaceri al cărei subiect financiar este chiar prețul vieții tale. Ei te cumpără. Împreună cu toată familia ta, pe care ți-ai întemeiat-o timpuriu, ca pe un dulce refugiu împotriva sclaviei la care singur te-ai supus. Cât timp ești bun pe teren, oamenii te aclamă și te adoră ca pe un idol, o icoană în fața căreia își defulează propriile lor frustrări, de sclavi în regimul finanțelor. Iar când îmbătrânești și calitățile tale își scad din potența atacului, crezi că în sfârșit ți-ai recăpătat libertatea, că acum ai banii pe care îi poți investi în bucuria și fericirea ta. Dar te-ai păcălit și de data asta. Pentru că atâta timp cât ai fost tânăr în arenă ai acceptat cu bună știință sclavia. Acum, fără să îți dai seama, intri fără drepturi în sistemul în care doar banul face schema spiritului tău de luptător. Sufletul tău obișnuit până atunci să lupte cinstit, în fața unui adversar vizibil, aflat cu tine pe același teren și de aceeași condiție cu a ta, devine rob al unui stăpân invizibil. Nu ai cum să nu simți! Toată vigoarea vieții ți-ai petrecut-o luptând sincer pentru a-ți dobândi libertatea. Acum trebuie să alegi… continui să-i antrenezi cu bună știință pe alții a fi sclavi la firul ierbii, sau te eliberezi de povară asumându-ți riscul ca numele tău să fie uitat iar icoana ghetei tale să se umple de praf. Sigur, îți poți face o biserică în tribună, care să continue să-ți slujească amintirile. Dar cine te va crede, atâta timp cât nu mai calci iarba în dorința de a înscrie victoria în favoarea cuiva? Fotbalistule, continui să fii robul unicei tale reflecții din copilărie, aceea de a fi vrut să fii liber!