Călătorie indiscretă: 13. From thinking to Living.

Hehe, ieri seară am gătit. Am făcut de mâncare cât pentru un batalion. A fost seara românească. O ciorbă de văcuță, un pilaf sârbesc, două tipuri de salată orientală (una cu brânză de capră și alta cu sprot afumat). Am făcut cumpărăturile cu Tom de la supermarket-ul turcesc, unde nici nu-ți poți închipui câte bunătăți poți găsi. Tot de acolo am cumpărat pentru desert o pungă plină de rahat turcesc, de diferite feluri, culori și gusturi (cu cocos, cu cacao, cu fructe, cu fistic, în fine... cu de toate). Se pricep și turcii la ceva!
Trebuie să-ți zic că săptămâna asta am avansat cu munca în construcții. Mai precis, m-am specializat în tras glet pe pereți. Cred că toți muncitorii pe care i-am avut angajați, de prin toate șantierele noastre, ar fi tare invidioși să mă vadă acum muncind, dând gletul din prima. Îmi va prinde bine, probabil, la un moment dat.
În rest...?! Aștept cu mare bucurie sărbătoarea de pe 18 pentru ca apoi s-o iau la drum mai departe. Mi-e cam dor de autostop și de locuri noi. Cred că următoarea escală va fi Amsterdam. Sper să găsesc acolo un camping ieftin unde să-mi pun cortul, dar și o biclă. Vreau să stau câteva zile, să trag în piept niște iarbă bună și, fie să merg spre Utrecht, fie să găsesc o altă comunitate (fermă). Mă cam grăbesc un pic căci nu prea vreau să mă prindă iarna pe drum. Aici s-a făcut deja cam răcoare (cred că noaptea sunt maximum 5 grade) și plouă cam des. Iar, cum singurul lucru gros pe care mi l-am luat în rucsac este hanoracul "Life is Good" (cu care sunt îmbrăcat mai tot timpul, mai ales atunci când dorm și muncesc), n-aș prea vrea să încep să tremur. Mi-a fost de ajuns frigul din iarna asta de la Sinaia și din mini-excursia de la Vama Veche! În plus, mai am doar 200 de euro cu care trebuie să mă descurc până când voi reuși să mai fac niște bani (Poate în Franța, la cules struguri. Am înțeles de la francezii pe care i-am întâlnit pe drum că timpul pentru treaba asta ar cam începe în prima jumătate a lui octombrie și este chiar un job foarte bine plătit).
Ultimele zile ale mele aici le voi dedica, cel mai probabil, scrisului. Ah... Am terminat de citit "Îndreptățirea Binelui" a lui Soloviov. Acum am început cartea pe care mi-a dăruit-o Christine, profesoara de la școala Waldorf, cea despre antroposofia lui Steiner. Se numește "From Thinking to Living", adică ceva în genul "teoria e practică". Te pup și pe curând draga mea.