Călătorie indiscretă: 11. A munci, a gândi, a sufleti.

Muncesc mult ziua iar seara cad lat, din cauza oboselii dar și a aerului curat. Îmi notez în minte ideile pe care vreau să ți le povestesc iar atunci când am timp, cel mai probabil în weekend, mă voi așeza pe scris, mai detaliat. Până atunci îți pot zice că sunt un fel de om bun la toate aici, în Kotthausen. Se renovează o casă unde se vor muta alți noi membrii ai comunității iar eu, împreună cu ceilalți, ajut la orice. Azi spre exemplu, am umplut niște goluri de uși cu un material gen rigips, dar mult mai gros (de fapt un carton umplut la mijloc cu paie). A trebuit tăiat pe dimensiuni și apoi prins în niște rame de lemn. Măine voi învăța să montez chiar rigips adevărat. Realizezi că în trecut angajam diferite echipe de muncitori care să facă asta pentru mine? Iar acum, abia acum, aflu pe pielea mea cum e să muncești așa cum alții o făceau pentru mine.
Muncesc la renovarea casei în paralel cu alte joburi zilnice cum ar fi tunsul gazonului, cules de legume, hrănitul animalelor sau reparații la un hambar. Ba am săpat chiar și șanțuri pentru niște cabluri electrice ce trebuiau a fi îngropate. Îmi place! N-am mai lucrat niciodată fizic iar acum descopăr că munca asta, ce-i drept istovitoare pentru trup, poate fi o adevărată terapie pentru suflet. Sper să găsesc curând puntea de care-ți vorbeam, aceea dintre spirit și materialitatea sa în corp. Mi-aș dori ca și tu să-ți găsești calea iar apoi, cu bucurie, să putem împărtăși ceea ce am descoperit (separat dar, întrucâtva, împreună). Vise frumoase!