Călătorie indiscretă: 33. Domnului Hoffman…

Nu știu cum să numesc chestia asta! ...Dacă a fuma cinci grame, la bong, în trei, acasă la un luptător polonez, înconjurat numai de polonezi, poate fi doar o întâmplare. Mai ales că toată treaba a fost urmată de o lungă plimbare pe bicicleta cu flori. Orișicum, un status în momentele astea ar putea suna cam așa: Habar n-am ce, și câte, viziuni colorate a trăit dl. Hoffman la primul său LSD, călărindu-și bicicleta dar, o dată cu ziua de ieri, după câteva fumuri zdravene trase adânc din bong, aș putea jura că eu și cu el avem destule experiențe în comun. Cel mai probabil, mi-ar spune, s-a suit justificat pe două roți, atâta timp cât nu avea un alt mijloc de locomoție la îndemână. Totuși, poate că dintr-o simțire profundă a nevoii de a zbura peste o țară, peste o lume de senzații, spițerul Hoffman și-a dat mâna cu sfântul care zăcea în el și împreună au decis că e cam mișto să simți cum îți cresc aripile, zburând.
Ei bine, aseară am “zburat” prin câteva tripuri mistico-religioase. Cu atâta aprofundare zilnică a Bibliei în compania celor mai frumoase fete din lume, e imposibil să nu ai astfel de viziuni. Fetele?! … Biblia!? Sau poate, tocmai, vai, amândouă?
Aș putea exersa o rugăciune: Dragă domnule Hoffman, îți mulțumesc pentru notele bune de la examenele de capacitate ale sufletului și minții, împreunate. Apreciindu-vă suplețea imaginilor cu care ați făcut recunoscute culorile din creasta cocoșului, vă rog să-mi permiteți să vă numesc un adevărat Domn. Fie-vă închinate spirale de fum împreună cu vapori de extaz trași ca prin lapte. Amin!