Intermezzo

Muzica este un mijloc, poate cel mai facil de consumat, care rezonează întotdeauna cu profunzimea sufletului și a senzațiilor. Îmi aduc aminte cum, la 16 ani, încercam să îmi impun punctul de vedere privind un stil muzical sau un altul, în funcție de curentele și modelele la care mă afiliam. După aproape 20 de ani trecuți de atunci, cred că nu există muzică bună sau proastă, și nici noțiunile de “comercial” și “necomercial”, în materie de stiluri muzicale, ci numai muzică ce te poate face, sau nu, să vibrezi. Iar a vibra înseamnă muzica în întreaga ei noblețe creativă, indiferent de cât de bine se vinde sau de instrumentele care o ajută să performeze. Fie că e vorba de un calculator sau de un pian, muzica rămâne un univers sensibil. Iar în calitatea ei de “tot”, muzica este natură, o natură umană, dar mai mult decât atât. Este rezonanța sufletelor noastre și a sentimentelor pe care ele le fabrică. Pentru că fără de sunete, ființele noastre alcătuite dintr-o religie a apei cu soarele, nu ar putea avea vreo formă. Sunetul este cel care definește forma, și ne face să ne recunoaștem apoi între noi, într-o realitate care “ni se pare”. Cred că muzica este, de fapt, acel fenomen straniu de frumos, transpus pe un portativ, care apropie cu sinceritate universul de interiorul ființelor noastre. Un om acordat sufletește, care se regăsește în fiorii ce-l animă prin notele muzicale scrise pe hârtia vieții, va spune că îi place muzica în simplitatea sunetului care o compune. Este acela care nu se va fi limitat la un atare stil și trend, ce ține de vreo anume subcultură. Muzica este mai mult decat cultură. Este baza naturii noastre, care a ținut întotdeauna să complice tot, și, cu atât mai mult, sunetul.