2012, un gol de plin

Îți scriam într-un e-mail, draga mea prietenă, atunci când te-am simțit tulburată din cauza lipsei banilor pentru chirie si a grijilor cotidiene… “Ce ai face dacă, exact în momentul în care ai sfârșit de citit cele ce-ți scriu, începe un război nuclear, cutremurul devastator, ori un asteroid pleznește pământul…? Nu-mi spune, gândește-te! Sau, mai bine, nu te gândi. Simte în conștiința ta că ești strâns legată de univers, că ești o parte din el! Tu îl împlinești de fapt, așa că gândește a nu te mai gândi la ce ar putea veni. Cât la ce vrei să vină. Sunt oameni care au înțeles asta, și care, cu răbdare, ne conduc în sensul contrar acelor de ceasornic, ori al mișcării de rotație și revoluție . Iar dacă ei îi pot conduce pe atât de mulți alții, tu de ce nu te-ai putea conduce pe tine, pe calea ta?”…
Am observat din propria-mi experiență că omul se poate adapta foarte ușor oricărui sistem sau mod de viață, cu condiția să vrea. Să vrea în primul rând să trăiască! Personal am făcut o trecere bruscă de la un trai cotidian împănat cu destule capricii, la unul care îmi asigură baza strict necesară pentru a trăi. Am reușit să fac această trecere cu zâmbetul pe buze, de multe ori fiind amuzat de reușita experimentului al cărui cobai eram eu însumi. Dacă e să fac acum o comparație cu trecutul, nu m-aș mai recunoaște în acel punct, cheltuind materie și energie pentru a obține vreun rezultat de moment, dar nu unul ce avea să mă bucure în timp.
În tot acest sistem al colapsului financiar mondial, mi-am regăsit sinele. Și sunt sigur că nu sunt singurul care trece prin tranziția propriei conștiințe. Aș putea spune, ca un crez, faptul că abia acum, în plină criză economică, ființa umană își încheie o lungă perioadă de criză spirituală. Văd în jurul meu, din ce în ce mai mulți oameni preocupați de film, de citit, de scris, de bucurii interioare ale ființei, cele care generic poartă numele de artă. Sigur, pe de altă parte rămân oamenii puternic ancorați încă în sistem, dar și printre ei începe să se facă încet, lumină. Mă bucură nespus când aud un om, al cărui unic scop era, până acum, obținerea banului prin job-ul său în chip de icoană ori printr-un business ca și suprem dumnezeu, că merge la teatru ori că a citit nu știu ce carte. Văd oameni din toate colțurile pământului, care își declară ca status, prin intermediul rețelelor sociale, falimentul material. Și mă bucur, fără a avea niciun pic de cinism, de puterea lor de a recunoaște că viața a câștigat în fața banului și a întregului univers artificial fabricat de om.
Văd internetul plin de preocupări privind 2012. Majoritatea sunt conjecturi ale unor șamani și conducători spirituali, sau ale unor oameni de știință, de a încerca să-și explice fenomenul. Le urmăresc cu interes pe cele care îmi satisfac imaginația. Cred însă, ca și convingere pe care o pot avea legat de ce ar avea să se întâmple, că 2012 trebuie simțit doar personal. Impresia mea este că oamenii au început deja să se schimbe, unii din frică, alții cu revoltă, iar unii cu bucurie. Nu știu dacă anul 2012 va fi culmea acestei transformări, dar cred că poate fi un punct de plecare în ceea ce privește întoarcerea ființei umane către ce a pierdut, demult, în origini – spiritul. Fac o paranteză pentru a-mi aminti vremurile trăite sub regimul Ceaușescu. Pe oameni, îi unea ceva, atunci, în suferința lor de a-și vedea călcat în picioare propriul sine. Dictatura unei persoane mascată sub imaginea unei doctrine, ne-a generat unui întreg popor frustrarea dată de lipsa libertății personale. Spiritul nostru avea de suferit, căci era îngrădit a se manifesta liber, dar tot el a fost cel care a unit o întreagă generație de oameni în lupta rezistenței. În dictatura financiară care a succedat, lupta de clasă nu a mai fost purtată de proletari contra industriașilor, ci de materie renegându-și spiritul. Cred că 2012 poate aduce o lumină. Spiritul, redat materiei, ar putea împlini întreaga creație a ființei noastre. Iar termenul de “plin”, folosit de regulă în asocierea cu banii ori cu aroganța golului din sine, ar putea fi întregit prin înțelesul de “împlinit”, ca sumă a întregului pe care îl putem creea în noi.