Călătorie indiscretă: 40. Lost and found

Deschid valizele lui Tulse Luper și, ca să vezi, găsesc nu doar un film de Peter Greenaway. Dau peste un template...
Se inversează totul! ...Polii, iubirea, credința, până și modul de a raționa. Hoții furați de acasă, titlul cu care mi-aș boteza scenariul de viață, este o scurtă metaforă privind traiectoria mea sucită de până acum. Chiar așa... De ce mă trambalez, oare, prin Europa lui Moș Crăciun, la nord de sud, în loc s-o ard acum “sunny” prin Portugalia?!
Plec din Amsterdam, spre Germania. Vreau să stau câteva zile la ferma din Kotthausen și apoi, poate, la Dusseldorf. În orice caz, încerc să mă pregatesc cum trebuie, cu ceva bani adică, pentru Berlin. Acolo mi-aș dori de fapt să petrec restul iernii.
Am vândut bicicleta TNT cu treizeci de euro. De jumătate am cumpărat iarbă iar restul, sper să-mi ajungă până în Germania. Vreau să găsesc ceva de muncă, cu frigul nu-i de joacă. Acum nu aș mai putea sta la cort, așa cum am făcut-o în primele săptămâni de Amsterdam. Vorbind despre cort… Aș fi putut să iau cu mine unul, uitat de cineva în hostel. L-am găsit la lost & found.
Biroul de obiecte pierdute era pe vremuri, copil fiind, atunci când călătoream cu trenul însoțindu-mi tatăl în deplasările prin țară, în orice gară mai mare sau mai mică. La Shelter poartă denumirea lost & found objects. Nu este propriu zis un birou. E un coș de plastic atârnat la intrarea fiecărui etaj. Tot aici am găsit într-una din zile, tocmai atunci când cele mai groase haine din bagaj începeau să nu îmi mai țină destulă căldură, un hanorac. Pe fața lui este imprimat un mesaj care, cred, mi se potrivește întocmai: mentoring to area youth clubs. Ăsta da cadou anticipat pentru ziua mea din noiembrie!
Ei păstrează totul la lost & found timp de o lună. După aceea, lucrurile nerevendicate de posesori se împart frățește între membrii “echipajului” creștin. Pentru acest cort timpul petrecut în “purgatoriu” se scursese deja, așa că l-am luat eu. I l-am lăsat însă, cu titlu de legământ, lui Jaime, colegul meu spaniol. El ar vrea să se stabilească în Olanda pentru mai multă vreme așa ca i-am promis că-l voi vizita în primavară. Tot atunci îmi voi lua și cortul. A fost un schimb frumos de făgăduințe: el va rămâne în nord iar eu îi voi fi musafir, în drumul meu spre țările scandinave. Să-mi ții pumnii pentru autostop căci aici e iarnă grea, deja.