Călătorie indiscretă: 48. Hai liberare!

Adio oameni de gheață, migrez în sud! Iarna din Germania am trăt-o vorba cântecului… Când văd păsări călătoare, ce n-aș da să zbor!
M-am săturat de frig și de vreme urâtă. Gata cu minusurile din termometru. Spun la revedere! nămeților de zăpadă. Plec spre Portugalia. Berlinul mă poate aștepta până la primăvară. Londra, la fel! Acum, tot ce vreau e Soare, mult Soare.
Mă uit peste hartă și încerc să imaginez o traiectorie cât mai plauzibilă pentru autostop. Am de străbătut aproape două mii de kilometri de la Dusseldorf la Lisabona. Va fi cel mai lung traseu de până acum. Inițial, mă gândisem să trag o fugă la Amsterdam și să iau cortul de la Jaime. E mult prea complicat. Voi porni fără el la drum. Îmi asum riscul de a nu avea unde dormi. Mi-am aruncat o privire și peste câteva site-uri cu hostelurile din Lisboa. Sunt destul de ieftine în perioada asta. Am găsit prețuri de zece euro pe noapte. Cu cortul, însă, totul ar fi gratis (după cum bine am învățat la Amsterdam).
Au început deja emoțiile de dinaintea plecării. Am dat peste un bilet de avion. Costă vreo cincizeci de euro, din Berlin la Lisabona. În primul moment, am fost tentat să-l cumpăr. Gândindu-mă mai bine, am realizat că mă depărtez de scopul călătoriei mele. Doar am plecat să văd lumea din interior și nu de peste nori, așa cum am făcut-o înainte, ca turist, ani la rând. Sunt un călător. Deci, autostopul rămâne varianta câștigătoare chiar dacă, sunt conștient, voi trece prin momente dificile. Am de traversat practic Europa de la nord la sud. Va fi un bun exercițiu pentru India și tot ce va urma.
Traseul mi-l închipui cam așa: Germania, Belgia, Franța, Spania și, la final, Portugal. Știu că oricât de multe planuri mi-aș face, drumul se va desfășura tot la improvizație, după voia întâmplării. De fapt, chiar asta e partea frumoasă a unei astfel de călătorii. Iar atunci când îți atingi ținta, destinația, zici... Wow, chiar am făcut-o!
În Remscheid mai am de dat glet pe doi pereți iar sâmbătă-s gata. Mă voi vedea în sfârșit liber. Grea a fost partea de zidărie și cea de îndreptat tot ceea ce era strâmb. De șlefuit și de vopsit se va ocupa altcineva, asta a fost de la bun început înțelegerea cu Anja. Oricum, sunt sătul până peste cap de șantier. Totuși e o mare realizare: am reușit singur!
Voi începe deci autostopul de lângă Koln. O să mă îndrept spre Aachen care e la granița cu Belgia. Apoi mă gândesc să apuc spre Bruxelles unde să și stau o noapte. Sper să-mi iasă din prima și să nu trebuiască să poposesc în cine știe ce benzinărie de pe autostradă. Din Belgia încerc să mă îndrept spre Paris pe care mi-e tare dor să-l revăd. Apoi ar putea urma Bordeaux sau Nantes căci trebuie să mă apropii de coastă, de ocean. N-am nici cea mai vagă idee cum să traversez Spania. E însă destul timp de gândire. Să trec cu bine de prima jumătate a drumului și pe urmă mai văd. Măcar să dau de căldură! Mă voi putea descurca peste noapte ceva mai ușor, fără cort. Când ajung în Portugalia trebuie să fac rost de unul căci în camping, lângă ocean, acolo mi-aș dori să locuiesc...
Duminică dimineața plec. Anja mă va lăsa la o benzinărie de pe autostradă.