Călătorie indiscretă: 47. Fragil

De la a construi case și până la a ajunge să scriu (chiar și pe tapet) nu-i, desigur, decât o aruncătură de creion peste o coală albă. Bașca, tot o unealtă folosesc și atunci când scuip mortarul din vârful canciocului. Doar că, uneori, cuvântul poate cântări mai greu decât cărămida. Sufletul este acela care îmi montează diferit formele, lucrând la înălțime, pe schela vieții. El poate clădi idiomuri de iubire dar, la fel de bine, îmi poate demola ființa fragilă. Se întâmplă atunci când îmi pun la îndoială trăirile veritabile și acționez din teamă.
Fac muncă de zidar: dau glet și îndrept pereți. Am avut un volum de muncă, în aproape trei săptămâni, pe care muncitorii de pe șantierele noastre abia dacă reușeau să-l treacă de jumătate. Noroc cu experiența din România la care se adaugă, bineînțeles, practica din școala de corecție Kotthausen.
Voi termina lucrarea abia după Crăciun. Mă înnebunește însă Anja care ar vorbi non-stop despre lucruri care prea puțin mă interesează. O înțeleg. Se plictisește singură cu un copil mic, dar nici răbdarea mea nu-i de fier. Reia mereu aceeași decepție, de a fi fost părăsită chiar înainte de naștere. Prefer să lucrez noaptea și să dorm până la amiază, nu de alta, doar pentru a evita din pălăvrăgeală.
Descopăr, privindu-l pe Jonathan, un puiuț de câteva luni, cât de fragili sunt de fapt oamenii. Aș vrea să mă fi născut altfel și poate chiar am făcut-o.
A da naștere unui copil, de cele mai multe ori, se întâmplă din frustrarea de a nu-ți fi atins (îndeajuns) sinele ființei. Atunci ai nevoie de o completare, de un urmaș al grupei tale de sânge, care să ducă la îndeplinire ceea ce tu nu ai reușit. Notasem mai demult asta, printre ciorne. Abia acum am înțeles-o cu adevărat, privind-o pe Anja. Mai e ceva... O mamă își va privi întotdeauna copilul ca pe un bun ce îl posedă. Excepțiile sunt foarte rare. Înțeleg așadar iubirea egoistă a maică-mii. Am iertat-o, după cum m-am iertat pentru a mă fi răzbunat pe ea ulterior. Și dacă îți zic că aș fi vrut să mă fi născut altfel este pentru că mă simt ca trăind fizic aici, desigur, dar făcând parte dintr-o cu totul altă sferă. Este precum diferența dintre a avea și a fi, aceea care ține numai de suplețea spiritului. Aș putea-o rezuma cât se poate de scurt: a avea știință versus a ști, pur și simplu.