Călătorie indiscretă: 41. Două tunete

Primul îmi strigă ușurătatea ființei iar celălalt își urlă încărcătura de nori.
Două bubuituri puternice. Geamurile hostelului sunt aproape să troznească de furie. Cuvinte răstite din cer, asta aud ca prin vis. Mă deștept din somn dezorientat, bâjbâind, ca și cum nu știu încă dacă este un cutremur de pământ sau a căzut pur și simplu cerul peste Amsterdam. La cel de-al doilea tunet sunt de-a dreptul treaz. A fost cel mai puternic. E replica primului seism, cu epicentrul localizat în nori.
Furtuna începe. Ceasul din recepție arată șase dimineața. Deschid prima pagină a Insuportabilei ușurătăți a ființei de Kundera. Încep să simt cum depășesc spaima celor două descărcări electrice, încărcându-mă acum spiritual. Nu e nicidecum o apăsare. E chiar o binecuvântare venită pentru a-mi trezi conștiința pusă pe leneveală. Așa a trebuit să se întâmple pentru a deschide prima pagină a unui alt capitol din viață.