Pun punct celor patruzeci și opt de epistole redate public, așa cum am schițat capitolul Călătoriei indiscrete. În cele câteva luni petrecute aproape de nordul geografic am reușit să-mi fac o bună încălzire în ale scrisului, așternându-mi cuvintele peste o iarnă și-un ger. Învârt înspre sud acul busolei ce o port cu mine în suflet. Parcă mi-aș juca la ruletă viața dar, în locul mizei pe bani, îmi pun gaj întreaga ființă. Dacă voi câștiga, voi putea fericit împărți totul cu o lume întreagă. Orișicum… Ce am de pierdut?!
Am schimbat, o dată cu direcția, și pasul și optica prin care văd a fi colorată lumea. Încep așadar un nou titlu al călătoriei, sub același generic fără bani, desigur. L-aș putea intitula Lumea de vis-a-vis. Este chiar visul aventurilor de peste mări și țări, acela pe care îl avusesem în copilărie, atunci când închideam ochii plutind și dând un ocol Pământului. Blanca îmi spunea mai demult, pe când mă aflam încă alături de ea în Amsterdam, că ar trebui să mă mut în nacela unui balon. Întinzându-mă acum către zbor, parcă aș începe să trăiesc ursita. Pe măsură ce îmi deschid tot mai larg aripile, descopăr a-mi fi scris propriul scenariu de viață. Mă surprind transpus în pielea personajului pe care îl interpretez, urmărind direcțiile regizorale ce mi le imprim în mișcările sufletului. Înaintând în rol, devin un pelegrin plecat să-și descopere destinul, așa cum îi este el desfășurat în cartea vieții. Dar hai mai bine să încep cu statusul pe care l-am postat pe Facebook:
…Să-mi beau cafeaua de dimineață în Bruxelles, la cafeneaua Parlamentului European iar seara o bere în Paris, în Montmartre, înseamnă că autostopul chiar a mers bine. Azi a fost mult Soare peste vestul Europei.
***
miercuri, 2 martie 2011
