Călătorie indiscretă: 19. Zbor printre amintiri: Beurs van Berlage

O zi superbă. Soare! M-am cazat sau, mai bine zis, mi-am desfăcut cortul în campingul Zeeburg. E un pic cam departe, la vreo șase kilometri de Central Station care pot fi măsurați în patru stații plictisitoare de tramvai. E bine să știu că am unde dormi și face un duș. Din păcate totul e foarte scump în Amsterdam, inclusiv locul de campare (8,5 euro) și biletul de tramvai (2,6 euro). Mă întreb distrat, oare cât timp îmi vor ajunge cei patruzeci de euro din buzunar…
Mă plimb pe jos. N-am bani să închiriez o bicicletă. Revăd acum locuri familiare nouă și aproape că îmi vine să plâng. Cât de copii puteam fi atunci amândoi, acum cinci ani! Și câte clipe de iubire naivă am trăit împreună! De îndată ce m-am văzut fără rucsac în spate, primii mei pași în Amsterdam au fost întru reconstituirea vechilor noastre trasee parcurse cu bicicleta. Prima rută: Damrak și Beurs van Berlage. Apoi direct pe Beursstraat, să revăd hotelul în care (mai știi) ne pierdeam răsuflarea urcând cele cinci etaje, seară de seară, după ce fumasem în Coffeeshop 36.
Intru în hol și nu mă pot abține să nu te sun. Mi-am amintit de clipele noastre de dragoste din camera aceea mică și de arabii cărora, deși ne momeau în fiecare dimineață cu așternuturi noi, nu le-am deschis niciodată în cele două săptămâni. Arunc o privire și către încăperea din spate, acolo unde ne biclele să doarmă. Vizitez apoi coffeeshop-ul de lângă secția de poliție, Babylon. Nimic schimbat, nici măcar arabul care își rula liniștit jointul sprijinit de ușă. Am cutreierat întreaga zi, ca-ntr-un vis. Am zburat parcă peste canale, în Dam Square, pe Rokin, pe podul mobil de pe Amstel, în Oosterpark (crezându-mă în Vondelpark), la moara cea mare din est, în Leidseplein, la Nemo, la Muzeul maritim și în Red Light District. În doar trei zile am reușit să refac pe jos traseul vacanței noastre de atunci. Sunt clipe de pace, cele pe care le-am petrecut acum, și de regăsire sufletească. M-am simțit că și când nici nu eram pasager solitar într-un oraș plin de grupuri cu turiști veseli. Este ca și cum sunt în continuare cu tine, ținându-te de mână și hoinărind împreună pe străduțe. Parcă îmi zâmbești și, din când în când, valurile de iarbă plutind peste stradă te binedispun. Râdem la măcănitul rățuștei care, uite-o cum nu vrea să se dea din în fața unei bărci ponosite. Fiecare fum îl sorb ca pentru amândoi, acum, când mă așez pe o bancuță să rulez un joint. E sufletul tău cald lângă mine, în acest oraș rece. Am retrăit cu drag clipele noastre trecute de iubire. Îmi dai curaj, scumpa mea prietenă! Și sunt, crede-mă, într-un moment în care am mare nevoie să rămân vertical.