Scumpa mea, de-asta ești constipată... Te consumi, tu pe tine, blocându-ți natura să se mai poată elibera de povara putredă care din vintre îți ajunge-n suflet. Căci de la serviciu nu ai învoire să faci afluență de materie moartă. Ei te vor vorace, iar tu dai să te ștergi la gură după fiecare vorbă ieșită din metabolismul defect.
În capul șefului tău se mișcă bani, sumedenie de hârtii cu care nu-i prea vine să se curețe la cur după nimicul scos din el. Da, află că și el e om, draga mea. Și el e constipat, ca și tine. Deși ar trebui să fie cel mai mare căcăcios. Are și el șefi, fii liniștită!
Numai să nu claxonezi la semafor, doar atât te rog. Nu băga sirena aia de salvare a muribundului! O să-ți audă toți constipații zbuciumul mațului de prea-plinul pe care îl cari oriunde cu tine. Se vor prinde că nu ești slobodă. Fii sinceră, de câte zile n-ai mai fost la WC? Pardon! Rahatul aduce noroc, așa zic ăia care se ocupă cu schimbul monedelor în cimitirul vieții de consum.
Uite așa chelim, uitându-ne unii la alții... Vine Apocalipsa, draga mea, n-ai auzit? Ce-ai să te faci așa cheală și cu pântecele tare? Ce-ai zice de un copil? Măcar așa să te lași în pace, să te ușurezi de greutatea frustrărilor, undeva, tot în natura umană!
