un lux. dacă atinge cotidianul, se transformă în orice altceva decât într-un lux. aș fuma un Sobranie, din ăla colorat, pe care să-l simt intrat în mine nu doar ca pe orice fum opac din țigară. culoarea e să vezi momentul ăla de sublim orgasm al gestului. așa să tot vrei să fumezi mereu...
idem și cu arta, doar că ea nu rănește cu intenție inima nimănui: o cântă! o dată ce marii compozitori au născut din numele lor de identitate cartierul Floreasca, rezidenții vechilor blocuri comuniste de acolo au și scos în stradă simfonia de-a trăi. silabiseau titlurile plăcuțelor cu străzi până când, iată-l, apare unul singur care părea să nu fie la fel ca toți ceilalți. Garibaldi se plimba solitar, gânditor, prin parcul ăla înzestrat cu cinematograf, acolo unde oamenii îi montaseră recent statuia de amintiri. ajunsese direct din focul revoluțiilor pașoptiste, ca să se stabilească pe aleea din Floreasca. adresa de pe bloc i s-a dat gratis din partea poporului, încât tăblia cu numele său să ajute la democratizarea artei. măcar atâta bucurie să fi avut Giuseppe, a-i elibera pe muncitori din micuțele lor apartamente, afară, în parc, la iubire, dând sens semnăturilor de compozitori din alte veacuri.
vineri, 22 iunie 2012
un fum, de Garibaldi
un lux. dacă atinge cotidianul, se transformă în orice altceva decât într-un lux. aș fuma un Sobranie, din ăla colorat, pe care să-l simt intrat în mine nu doar ca pe orice fum opac din țigară. culoarea e să vezi momentul ăla de sublim orgasm al gestului. așa să tot vrei să fumezi mereu...
idem și cu arta, doar că ea nu rănește cu intenție inima nimănui: o cântă! o dată ce marii compozitori au născut din numele lor de identitate cartierul Floreasca, rezidenții vechilor blocuri comuniste de acolo au și scos în stradă simfonia de-a trăi. silabiseau titlurile plăcuțelor cu străzi până când, iată-l, apare unul singur care părea să nu fie la fel ca toți ceilalți. Garibaldi se plimba solitar, gânditor, prin parcul ăla înzestrat cu cinematograf, acolo unde oamenii îi montaseră recent statuia de amintiri. ajunsese direct din focul revoluțiilor pașoptiste, ca să se stabilească pe aleea din Floreasca. adresa de pe bloc i s-a dat gratis din partea poporului, încât tăblia cu numele său să ajute la democratizarea artei. măcar atâta bucurie să fi avut Giuseppe, a-i elibera pe muncitori din micuțele lor apartamente, afară, în parc, la iubire, dând sens semnăturilor de compozitori din alte veacuri.
