copilăros

unui copil, i-aș lăsa deschis dulapul cu bunătăți. să se înfrupte cu ce are el chef. dacă observ că îi place prea mult ceva, de pildă ciocolata, sau orice de orice natură să-i atingă morbid nervul adicției, i-aș da mai puțină. în niciun caz nu i-aș interzice-o. aș căuta atunci să combin ciocolata cu ceva bun, cu un fruct, și apoi să măresc doza binelui, treptat, micșorând-o pe cealaltă. la fel și cu lăsatul de tutun. în copilărie am descoperit cum e să respiri. apoi am uitat. credeam că inspirația mea stă într-o țigară tare iar expirația e fumul ăla cu care poți să închizi în ceață o atmosferă. înțelegând asta, răsuflu ușurat. măresc doza de fruct.