reflex copilăriei

retrăiesc starea aia de bucurie, când ești copil și găsești câte ceva frumos lângă tine. ai mei obișnuiau să-mi pună cadourile cât mai aproape aproape, să fie primul lucru pe care-l văd atunci când deschid ochii. adorau să mă vadă fericit. observ acum că am nevoie de compensări pentru viciul cu care tot fac deal să mă despart. mă premiez pentru a doua zi. totul se produce la scară de un pachet pe zi. țigările rămase nefumate în pachet sunt patru pentru mâine, deci cu două mai multe decât cele de dimineață. cu cât crește mai mult ceea ce voi găsi, mă gândeam poate chiar la șase sau la zece dintr-o lucky-lovitură, recompensa e de neprețuit. într-o zi voi găsi douăzeci și mă voi întreba dacă mai fumez. altfel, văd același dependent de fumat, chiar dacă prins de abstinență.