Călătorie indiscretă: 28. Jordan

Sunt din nou în oraș. Prinsengraht și toate canalele învecinate fac ca vestul să fie zona artistică și snobbish a Amsterdamului. Eu, bine! Spăl wc-uri și fac paturi într-un hostel din Jordan. Sunt cleaner, așa-i zice omului de serviciu. Muncesc voluntar, desigur. În schimb, am propriul pat (habar n-ai ce bine e să dormi pe o saltea moale și caldă după aproape două săptămâni de stat în cort, pe pământ) și trei mese pe zi, timp de o lună. Dar, cel mai important lucru este că am ocazia să văd Amsterdam "altfel" decât până acum. Nu mai sunt vagabondul care bântuia străzile în căutarea unui rost; mi l-am găsit, temporar. Am descoperit acum orașul ca fiind unul al poeziei, al iubirilor de toamnă. Ieri, o dată cu liniștea din suflet, au apărut de niciunde niște posibile oferte de lucru, pe bani. Nu mă grăbesc. Prefer să mai aștept. Acel "ceva" care-mi trebuie va veni de la sine atunci când va fi vremea, sunt sigur. Continuu să citesc. Am încheiat "From thinking to living" iar acum aplic teoria pe viu. Live your life, alive! aș putea zice. Voi începe "Diavolul" lui Papini căci îmi pare interesant studiul individual al greutății opuse din galantar. Ah, aproape că uitasem… Hostelul în care lucrez este unul creștin: Shelter Christian Jordan. În fiecare dimineață, timp de jumătate de oră, am parte de lecturi din Biblie urmate de câteva scurte conotații pe marginea textului citit. Se pare, deci, că am ocazia să țin și câteva “predici”. Colegii, majoritatea sunt de prin America, fetele mai ales, niște germani, un rus (cleanerul de dinaintea mea) și un indian din Ecuador. Una dintre cele două responsabile cu curățenia e olandeză iar cealaltă, nemțoaică. La recepție lucrează, uimire, o româncă din Timișoara. Programul e lejer: am de spălat trei băi la comun, câte una pe fiecare etaj. În total, poate că muncesc vreo două ore jumătate, zilnic. Întreaga după amiază sunt liber așa că fac plimbări lungi sau fumez câte un joint de vară, pe vreo bancă, amuzat de peisaj. După atâta timp petrecut homeless am nevoie de toate astea. Mă simt din nou bine în pielea mea, precum un motan prețuit, deci sunt fericit.