Fum de dragoste

Fulgerător! Să fi fost, oare, bricheta cu ochii verzi, a cărei flacără o vreau vie din prima clipă?! Sau, poate, articolul pe care i l-am sorbit ca și cum aș trage primul fum dintr-o țigară, atunci când mă trezesc pe la doișpe’, după ce-am visat bine… Cu siguranță nu e vorba de bani, căci, oricum, nu îi am. Mă gândesc însă la libertatea pe care o pot atinge, în sfârșit, după douăzeci și mai bine de ani de dependență față de un viciu al tristeții. De zbor mi-e dor. Da, m-am hotărât să mă las de fumat! A nu știu câta oară! Poate că de astăzi, de Luni când, se presupune, că oamenii-s mai drepți, mai buni. Mai e ceva… Inima cea roz, din parc, inima Kiseleff-ului ce a bătut atunci, ca acum. Ea e bine. Țâșnește. Pe banca aceea se pupă doi puștani frumoși.