Am fire de “artizdă” câștigată-n zile, săptămâni și ani când, împreună, n-aveam niciodată bani. Mai am un corn și, dăcă-mi pică, toți ceilalți mă vor lua drept “un pisică”. Mă vei uita de cinșpe’ ori, iubita mea intempestivă, tu, cea care erai, cândva, locomotivă. Tu care, chiar și-acum, când ai crescut, iuțeala sângelui prin suflet tot nu ți-ai pierdut…
Și nu uita: chiar și învinșii pot fi victorioși, măcar din faptul că au luptat visând, duioși.
