La trecutu-mi mare, altu-n viitor

Loggia a fost pentru mine o peliculă de viață vie, un timp și un spațiu de reflecție și contemplare, întocmai ca o perioadă de pre-producție a unui film de lung metraj. Am putut înregistra în memorie sumedenie de gânduri și emoții, imaginate în lumina de efect a atâtor “nopți americane” pe care le-am pierdut la schimb cu câștigul individualității. Mă retrag în culisele sinelui pentru a-mi scrie scenariul, de unde să revin cu sentimente în imagini pe care să le pot proiecta, cândva, pe ecranul unui cinematograf în care oamenii sunt, cu toții, pe lista invitaților mei de suflet.