Sunt băiatul cu coronița. Vânător de chilipiruri, mi-ar zice. Stau întreaga zi la pândă în așteptarea unui ideal de închiriat. Clienții încearcă să aștepte alături de mine. În astfel de clipe, ce ar putea fi răgaz pentru ei, îi surprind tremurându-și panica din picior. Cum să stea degeaba? Sunt programați să nu poată răbda liniștea. Ei trebuie să cuprindă totul, să vrea, să obțină... Își revendică viețuirea. Nu reușesc să-și apropie visul către sine și astfel chiar să se întâmple. Când li s-a întâmplat, rar sau poate niciodată, i-au spus soroc momentului.
Ca agenție de garsoniere, fac legătura dintre cereri și oferte. Uneori se strâng mai mulți doritori decât poate piața. Câteodată cererea e cu mult mai discutabilă decât ofertele. Alteori caut în zadar oferta. Dacă voi fi așezat bine greutățile în talere, munca și premiul - drept recompensă, dacă arunc proasta idee de mă cheltui pentru a-mi cumpăra fericire, atunci speranța apare. Balanța îi va luci privirii. Desigur, surpriza îi este dedicată unui sigur client. Aceluia i se va acorda coronița pentru răbdare. Este împodobită cu lauri, la fel ca locuința unde își va așterne temporar visele.
Preiau afluxul din internet. Reasamblez anunțurile și le public, abia după ce mă voi fi convins de autenticitate. Jocu-i de-a baba oarba pe arterele Bucureștiului…
Închiriez o cameră ca de hotel, la mansardă, în Piața Romană. Cineva ar primi aici răsfățul razei, printr-o fereastră de Rai luminând geometria de locuit. Liniile pereților încetează să mai fie doar capete de lume. E camera de unde să te desprinzi, să-ți iei zborul către universul din tine. Chiria, fără a fi neapărat definită de niște cifre, reflectă tot ceea ce vrei să îți oferi, ție, dar și lumii întregi. Toate avantajele sunt incluse în prețul plătit, dar mai ales acela de a fi TU.
Ce-ar fi?
