Te-aș invita la Web. Ce mai fac viețile noastre?! Hai să ne așezăm acolo, în colțul mai retras de la dreapta barului, pe locurile copilăriei noastre. Ionas, uite-l cum începe să-și mustăcească vorbele pe grecește. Se vaită iară de îmbulzeala care îi cuprinde ca un făcut tejgheaua. Mai știi cum îi lăsa pe toți baltă numai să-mi deschidă câte o bere iar ție să-ți picure în pahar o vodka peste gheața cu portocale? Ce bine e să ne rostim din nou fumul de țigară pe vorbele fericirii că suntem amândoi! Ne-am mai încălzit de la fiorii de alcool, nu-i așa? Ai văzut ce înnorat a fost azi cerul? Nu-i nimic, hai să visăm la călătoria prin Sud America.
Stop, ce păcat! Web Club a murit între timp. Ion a plecat de mult către un alt Soare iar noi doi ne vom fi pierdut fatal receptorul afectiv de a ne mai dansa viețile împreună, acela de când tu aveai optșpe și ascultam muzica unui viitor...
Te-aș invita la Web doar că azi e Joi iar Web-ul s-a închis pentru totdeauna. Pe mormântu-i gustă lumina alte și alte ciuperci, e deja rândul lor să fi răsărit.
