Visul e metafora vieții, viciul este uzarea metaforei.
…Căci ne sfâșiem unii pe alții, precum animalele sălbatice. Doar așa am putut inventa tutela statului de drept. Acest tip de sclavie îl legitimăm printr-o gravă abatere de la principiul etic universal, cel în fața căruia tremurăm în vânt fiindcă doar el ne-ar putea judeca ființa mai aspru decât gratiile ruginite ale închisorii. Moralei supreme îi mai spunem, iluzionându-ne, Dumnezeu. Dar, ar mai fi apărut oare Eva pe lume dacă nu erau dracii din carnea lui Adam care să o cheme în oștire? Fabricăm așadar tot soiul de coșmaruri cu blazon de regi, slujindu-i imediat cu cea mai mare falsă credință. Eu îmi deschid vena, îmi scuip afară veninul, pe treptele oricărui tribunal sau biserică! Iau foc din lumină. Ești foc? Poartă-te ca focul!
