Reintru așadar in filmul amintirilor… Mă aflu în benzinăria în care m-a lăsat Laurențiu, secretarul euro-deputatului român de la Parlamentul European. El a plecat de ceva vreme iar eu caut un carton pe care să-mi scriu destinația. Ce să fie oare: Paris sau Bordeaux? Mă las în voia sorții. Oricum, drumul e același până la un moment dat când se bifurcă, în apropiere de Paris. Aștept vreo oră, întrebând în stânga și-n dreapta șoferii ce intră să plătească benzina. Într-un final, cineva îmi face semn să-l urmez. E un belgian și, evident, nu vorbește engleză. Mă văd nevoit să-mi exersez, după mult timp, cunoștințele de franceză. Tipul e militar. Bravează. Cică nu-i e frică de nimic, nici măcar că l-aș putea ataca. E pentru prima dată când ia în mașină un autostopist. Auzise că sunt cu toții niște criminali. Pentru el, ceea ce face, e o dovadă de curaj. Amuzat de situație, încep să torn gaz peste foc. Îi spun că, mai mult decât un autostopist, sunt român deci, automat, un posibil infractor. Râde. S-a prins de butadă. I-am câștigat dintr-o dată încrederea. E deconectat. Din păcate, camaraderia noastră durează timp de doar câteva zeci de kilometri. Belgianul are drum în cu totul altă parte decât Franța. Cobor într-o altă benzinărie, pe aceeași autostradă. Mai am motive să fiu surprins atunci când întâlnesc aici un confrate? Face si el autostopul, în aceeași direcție. Merge la Paris pentru a-și vizita fratele. N-are mai mult de douăzeci. Ce bine că vorbește o engleza! Ne cuplăm puterile de convingere până ce reușim să amețim, într-un melange franceză cu engleză, o domnișoară de la volanul unui Renault. Ne poate lua până la graniță. Nici nu speram să ne meargă așa de ușor. Tovarăsul meu de drum, belgian, începe primul conversația. Tac, preferând să mă amuz. E ușor cinic. Îi povestește șoferiței o întâmplare petrecută acum ceva timp, în Spania, când o puștoaică a fost violată de doi hitch hikeri. Fata zâmbește stricat, vădit stânjenită. Ce mai poate face acum? Să ne dea jos, parcă nu-i vine. Pentru ea, la fel ca și pentru militarul belgian, este un test de anduranță și curaj. Își dă seama, probabil, că suntem în regulă deși nu-i pică deloc bine la stomac povestea.
Nici nu pășim bine pe pământul Franței și sărim îndată într-o altă mașină. Șoferul are drum direct la Paris. Trebuie să prindă în aceeași seară un zbor de pe Orly, spre Dubai. E director al unei companii de IT cu relații comerciale pe segmentul India și Orientul Mijlociu. Îi e teamă, ne mărturisește, de fiecare dată când trebuie să facă drumuri prin țările arabe. Vine vorba de țiganii români. Îi povestesc pe scurt istoria așezării lor în Carpați. E normal, niște foști sclavi, să-și caute emanciparea într-o manieră agresivă, aflându-se într-o permanentă stare de conflict cu foștii proprietari, colonizatorii. Majoritatea lor refuză încă să se integreze în societatea actuală, așa zis modernă. Este o conclusivă paralelă cu situația din țările arabe, față de care francezul de la volan are fobie. Îi dau un ton de curaj. În România, cel puțin, se va putea ajunge la o conviețuire, chiar dacă la una firavă, între majoritari și etnia cu sânge sălbatec.
Nici n-am prins de știre când ajungem în Paris. Cobor împreună cu camaradul de autostop în apropiere de Arc de Triomphe de l'Étoile. Pentru el, este punctul de destinație al călătoriei. Pentru mine, Parisul este doar o haltă în drumul spre Portugalia. Bem o cafea la terasa unui bistro din piață sărbătorind, alături de un fum, reușita autostopului. Drumurile noastre sunt pe cale să se despartă. Eu mă voi îndrepta către Montmartre, la adresa hostelului din agendă, iar el înspre Republique. Înainte de a ne lua rămas bun îmi lasă numele de pe Facebook. Aveam să-l regăsesc pe Kjartan în aceeași seară, pe internet, după ce voi fi reușit să-mi despachetez rucsacul. Revin la acel status pe care l-am postat satisfăcut, la finalul unei zile începute cu oarecare temeri și peste care acum privesc încărcat de curaj: …Să-mi beau cafeaua de dimineață în Bruxelles, la cafeneaua Parlamentului European iar seara o bere în Paris, în Montmartre, înseamnă că autostopul chiar a mers bine. Azi a fost mult Soare peste vestul Europei.
***
