Ah, port în suflet câini și pisici...
Le voi întinde într-o bună zi o plasă, din pat, mare precum ochiurile de năvod.
Îi voi arunca departe,
Departe, tocmai pe nisipurile de la Mediterana Barcelonei,
Acolo, pe Diagonal.
Și să nu dea naiba să-i aud cum se vaită, cu vocile schimonosite de animal,
De sub roțile mașinii,
Căci eu voi fi fost de mult în depărtari, să-mi descopăr Americile;
Așa voi pleca, fără să m-audă nici Dracu' din icoană.
