freewillastrology

bine că am tras la timp din fumul lăsatului de fumat iar acum oracolul doar îmi confirmă gustul ales. culmea, se pare că anticipasem zodiacul, până ca el să-mi traducă cititul de stele pe internet. deja stabilesc contactul cu constelația de fum printr-un dor sublim al unuia de altul, un vis cu cât mai puține fire de tutun. iar la sacrul anunț către sine că (până și astrele-mi zic să las țigara) voi reuși, aș răspunde cu o întrebare venită din zborul lărgit dintre spațiu în timp: la câte forme de identitate sunt dispus să renunț pentru a o crea pe cea de sine? mă bucur pentru ce se întâmplă.

Ser o no ser?

Răspund être. Sonata lumii redusă la chip de om, ascultarea ei pe scara celor mulți, poate stârni gesturi simultane de panică. Ai tendința de a evada sau fugi de unde te afli, fără să-ți dai seama totuși încotro îți duci acțiunile ca să se și sincronizeze. Cum, muzica se și ascultă? Și eu care credeam că pe muzică trebuie să faci întotdeauna câte ceva... Poți să dansezi goală în fața oglinzii ori să te arunci în extaz pe podeaua cu groove de gospodărie. Sau duci sincronizarea, iar cele două acțiuni sunt emoții inteligent de firești ale aceluiași sine, sau nu. Poate că vei atrage mereu în jurul tău muzică, re-inventată, ca să intre acolo unde-ți trebuie atunci când o asculți.

angles are angels

ar fi tare ca prezentul să urce în istorie ca fiind clipa aia când paranoia s-a năpusit peste tot. cei care scapă de dinăuntru sunt dinafara sistemului, dintotdeauna. fiecare fluieră oricând vrea asta.

Eventual

E prima plimbare de unul singur primăvara asta. Bucureștiul... Victoriei, Kiseleff, Primăverii, Dorobanți... E vânt dar cred că pot să-mi aprind o țigară, mai fumasem ceva. O feresc cu palma. Îi tot caut locul în care s-o ard din brichetă. Rotit la 180 îmi iese în față gardul unei case de protocol funerar. Stoica, numele ei, îmi sună atât de particular în minte, precum un secret imobiliar: în oraș casele-s nu-s de veci, nici măcar cea de dincolo de gard. Trag primul fum. La al doilea o arunc. Probabil că fumatul are legătură cu o clipă veșnic arsă. Țin încă în buzunar pachetul, mai sunt vreo patru țigări. În grădină, la Mavrogheni, tocmai îl văzusem pe Heliade Rădulescu. Crucea bisericii cădea cu umbra peste statuie. Da' de ce să te rogi nimănui să nu mori dacă îți spui ție însuți să trăiești. Eventual fără să fumez. De la izvor azi curge ceai cu ghimbir și lămâie, cu miere și stafide aurii zemoase, ușor picant-acidulat de la piper.

In God We Trust

Un grup de călugări își taie spatele cu bice. Suportă calmi sângele. Îmi sare în ochi cârpa înfășurată pe bicepșii unuia. Șfichiuirea țintește doar un anume loc de durere pe carnea vie. Mușchii brațelor nu aparțin cauzei. Apoi alții se fac că-i taie calea. Îl înghiontesc. Tipul pare să se descurce bine la eschive de stradă cu o cruce butaforică pe umeri. Se întâmplă în Filipine prin nocomment euronews.

Melodia

Aud pian și vibrez mereu. Puterea de atracție e iubirea, inteligența, dumnezeul. Minunea de-a trăi.

Deșert și totuși, uite, a-nflorit!

În visul din noaptea asta apa vieții va fi gata beată în oază. Eu sunt un gâtlej ars, pierzându-mi setea prin deșertul ce-l mestecasem deja la jumătate de drum. Fărâmițez nisip fierbinte sub fata morgana din urma noii vieți, ca și cum aș pune de-o cafea turcească, dar nu gustul ăsta am chef să-l visez acum. Totuși... unde mă aflu? Ah, uite-mă în București cum îmi conserv suflul și-i scriu pe etichetă primăvara. Să fie ăsta un vis?

I put a spell on you

O intersecție de drumuri. București.
Nici acum n-a fost să fie clipa iubirii. N-a fost, este pentru totdeauna...

Response/ability

The game we play is let's pretend and pretend we're not pretending
We choose to forget who we are and then forget that we've forgotten who are we really?
The center that watches and runs the show that can choose which way it will go
the I AM consciousness that powerful loving perfect reflection of the cosmos
But in our attempt to cope with early situations we chose or were hypnotized into a passive position
To avoid punishment or the loss of love we chose to deny our response/ability pretending that things just happened or that we were being controlled taken over
We put ourselves down and have become used to this masochistic posture this weakness this indecisiveness but we are in reality free a center of cosmic energy your will is your power
Don't pretend you don't have it or you won't
Response/Ability, a poem by Bernard Gunther