Deșert și totuși, uite, a-nflorit!

În visul din noaptea asta apa vieții va fi gata beată în oază. Eu sunt un gâtlej ars, pierzându-mi setea prin deșertul ce-l mestecasem deja la jumătate de drum. Fărâmițez nisip fierbinte sub fata morgana din urma noii vieți, ca și cum aș pune de-o cafea turcească, dar nu gustul ăsta am chef să-l visez acum. Totuși... unde mă aflu? Ah, uite-mă în București cum îmi conserv suflul și-i scriu pe etichetă primăvara. Să fie ăsta un vis?