miercuri, 2 mai 2012
Ser o no ser?
Răspund être. Sonata lumii redusă la chip de om, ascultarea ei pe scara celor mulți, poate stârni gesturi simultane de panică. Ai tendința de a evada sau fugi de unde te afli, fără să-ți dai seama totuși încotro îți duci acțiunile ca să se și sincronizeze. Cum, muzica se și ascultă? Și eu care credeam că pe muzică trebuie să faci întotdeauna câte ceva... Poți să dansezi goală în fața oglinzii ori să te arunci în extaz pe podeaua cu groove de gospodărie. Sau duci sincronizarea, iar cele două acțiuni sunt emoții inteligent de firești ale aceluiași sine, sau nu. Poate că vei atrage mereu în jurul tău muzică, re-inventată, ca să intre acolo unde-ți trebuie atunci când o asculți.