Eventual

E prima plimbare de unul singur primăvara asta. Bucureștiul... Victoriei, Kiseleff, Primăverii, Dorobanți... E vânt dar cred că pot să-mi aprind o țigară, mai fumasem ceva. O feresc cu palma. Îi tot caut locul în care s-o ard din brichetă. Rotit la 180 îmi iese în față gardul unei case de protocol funerar. Stoica, numele ei, îmi sună atât de particular în minte, precum un secret imobiliar: în oraș casele-s nu-s de veci, nici măcar cea de dincolo de gard. Trag primul fum. La al doilea o arunc. Probabil că fumatul are legătură cu o clipă veșnic arsă. Țin încă în buzunar pachetul, mai sunt vreo patru țigări. În grădină, la Mavrogheni, tocmai îl văzusem pe Heliade Rădulescu. Crucea bisericii cădea cu umbra peste statuie. Da' de ce să te rogi nimănui să nu mori dacă îți spui ție însuți să trăiești. Eventual fără să fumez. De la izvor azi curge ceai cu ghimbir și lămâie, cu miere și stafide aurii zemoase, ușor picant-acidulat de la piper.