Am cărat mult timp după mine o ladă, prin nenumăratele mele schimbări de viață și locuință. Este tipul acela de cufăr din lemn, căptușit la exterior cu o pânză impermeabilă, întărit cu vergele de metal prinse în nituri și cu capac bombat care, pe vremuri, se atașa în coada diligențelor, la drumurile lungi. A apărut în viața mea de niciunde, în podul copilăriei, depozitând pe rând lucruri și amintiri de care nimeni nu mai avea nevoie. La început au fost jucăriile, cele care i-au umplut golul. A înghițit pe rând, după terminarea câte unei etape de școală, abecedare, caiete de matematică sau dictando, manualele de geografie și istorie, gramaticile limbii, cărți de literatură română și carnetele de note. Mai târziu, la puțin timp după plecarea din casa părinților, cufărul a fost bucuros să primească în vintrele sale ofranda scurtei mele experiențe ca șofer: trupul dezasamblat al unui BMW, atâtea bucăți câte au mai putut fi salvate după accidentul în care singura “victimă” a fost fierul iar unica “tragedie” evoluția mea de ilustru pieton.
Au urmat romane scrise din dragoste, reviste Paris Match și National Geografic, lămpi ce-mi luminaseră serile adolescenței și atâtea obiecte uitate câte pot încăpea în memoria vieții unui puștan.
Povestea lăzii de diligență se încheie undeva la finele anului trecut când, găsindu-mi falimentul material, a trebuit să părăsesc etajul zece al confortului de sine pentru a-mi urma calea sufletului. Am umplut-o atunci cu obiectele adunate în cei trei ani în care am tot încercat să țin un bar în chip de afacere cu bani și i-am spus adio, alături de tot ceea ce fusese până atunci viața mea. Am lăsat-o să se odihnească pe acel balcon, mângăiată de Soare și alintată de stele, pentru ca, poate, altcineva să o îndrăgească și să o bucure cu amintiri de viață.
Deschid acum o poveste pe care o credeam îngropată în acel cufăr pentru a-i elibera, din adâncurile unor ani zbuciumați de clar-obscurul căutării de sine, aripile către lumină, într-un infinit de particule supra-sensibile. A fost un timp simțit în ritmul unei iubiri ce a putut fi unică. Despre tine, draga mea iubită de atunci, este această poveste...
miercuri, 28 aprilie 2010
