angles are angels

ar fi tare ca prezentul să urce în istorie ca fiind clipa aia când paranoia s-a năpusit peste tot. cei care scapă de dinăuntru sunt dinafara sistemului, dintotdeauna. fiecare fluieră oricând vrea asta.

Eventual

E prima plimbare de unul singur primăvara asta. Bucureștiul... Victoriei, Kiseleff, Primăverii, Dorobanți... E vânt dar cred că pot să-mi aprind o țigară, mai fumasem ceva. O feresc cu palma. Îi tot caut locul în care s-o ard din brichetă. Rotit la 180 îmi iese în față gardul unei case de protocol funerar. Stoica, numele ei, îmi sună atât de particular în minte, precum un secret imobiliar: în oraș casele-s nu-s de veci, nici măcar cea de dincolo de gard. Trag primul fum. La al doilea o arunc. Probabil că fumatul are legătură cu o clipă veșnic arsă. Țin încă în buzunar pachetul, mai sunt vreo patru țigări. În grădină, la Mavrogheni, tocmai îl văzusem pe Heliade Rădulescu. Crucea bisericii cădea cu umbra peste statuie. Da' de ce să te rogi nimănui să nu mori dacă îți spui ție însuți să trăiești. Eventual fără să fumez. De la izvor azi curge ceai cu ghimbir și lămâie, cu miere și stafide aurii zemoase, ușor picant-acidulat de la piper.

In God We Trust

Un grup de călugări își taie spatele cu bice. Suportă calmi sângele. Îmi sare în ochi cârpa înfășurată pe bicepșii unuia. Șfichiuirea țintește doar un anume loc de durere pe carnea vie. Mușchii brațelor nu aparțin cauzei. Apoi alții se fac că-i taie calea. Îl înghiontesc. Tipul pare să se descurce bine la eschive de stradă cu o cruce butaforică pe umeri. Se întâmplă în Filipine prin nocomment euronews.

Melodia

Aud pian și vibrez mereu. Puterea de atracție e iubirea, inteligența, dumnezeul. Minunea de-a trăi.