ba, chiar de două ori i s-a întâmplat: pe vremea sclaviei și în lagărul socialist. altfel, să nu-i fi fost îngrădită întinderea pasului, ar fi depășit demult orice graniță.
așa i-a fost să fie, să rămână o vreme pe aici. l-au prins, oarecum, în lanțuri apoi i-au dat drumul și i-au spus că trebuie să se naturalizeze în spațiu sau să plece. dacă nu, îl aruncau undeva, numai să nu-l mai vadă ... e prea tuciuriu!
e închis la culoare, într-adevăr, e un pic mai altfel. mai e și bun imitator al naturii. nu i-a fost deloc greu să-și îmbunătățească maniera de viață, crescându-se făurar.
cu cazane, în căruțe cu cai și coviltir, i-a fost mai pe suflet scânteia decât vatra care arde, colorând cultura locurilor părăsite cu propria-i suflare. pământului, acolo unde și-a trântit cortul, i-a tras un orgasm cu limbi de foc.
acum, migrația îi ține o mică lecție: de-aia parcă stă pe loc. el confirmă totuși să fie pretutindeni. e un pionier, simțindu-se oriunde acasă, de la marginea așezărilor. din țigănie.
