- Bine, și dacă ajung la marginea prăpastiei, ce fac atunci?
- Când ajungi acolo și nu ai cum, și mai ales de ce, să te întorci înapoi în locul de unde ai venit, poți face un singur lucru: să te arunci. De bună voie. Atunci, abia, vei avea șansa unică să afli dacă ai învățat într-adevăr să zbori, sau tot ce ai trăit a fost pentru a te sinucide sufletește.
- Știi doar că sufăr de rău de înălțime. Și, în plus, ce voi face dacă am să cad în gol? Mi-e frică!
- Oamenilor le e teamă de abis, de negură, de neființă. Îți este de fapt frică de necunoscut. Așa e. Nu ai de unde să știi dacă poți, sau nu, zbura decât în momentul în care ești pe acea muchie, în fața neantului. Până atunci e bine să ai răbdare, învățând a plana peste creste și fără a te grăbi să descoperi, din prima, zborul. Înseamnă să fii în timp cu tine și nu în contra-timpul celorlalți.
- N-am răbdare, tocmai asta e. Îmi doresc totul de-a gata, acum. Urăsc așteptarea. Am impresia că mă așez la o coadă, în rând cu toți oamenii de pe Pământ. Iar când va veni și pentru mine momentul visat, habar nu am ce fel de recompensă voi căpăta și, mai ales, dacă o voi primi. Din lipsă de răbdare îmi fac planuri care, bineînțeles, mai mereu dau greș.
- Asta înseamnă că ai așteptări și, deci, că nu poți aștepta. Rostul pacienței este tocmai acela de a nu afla decât în cel din urmă moment al său ce vei primi în compensarea conștiinței răbdării depuse. Abia atunci ești în timp, în răstimpul în care cu seninătate nu te aștepți la vreo anume recompensă. De fapt devii însuși timpul, care nu are cum avea vreo măsură a eternității. Răbdarea înseamnă de fapt o învățare a înțelegerii, în deplin acord cu tine, și nu un efort fizic care să fie remunerat la finalul reușitei. Ceea ce încheie momentul unei așteptări este un dar pe care singură ți-l oferi iar atunci, universul lingvistic al termenului se disipează lăsând locul unei mari încărcături de emoție sufletească. A “merita” așteptarea înseamnă a trăi iar, din acest verb, singurul înțeles pe care poți risca să-l pierzi este chiar acela al ființei tale.
luni, 10 mai 2010
